1984, un titlu deloc promițător și sugestiv. Nici eu nu știu ce m-a impulsionat să pun mâna pe ultimul romanul al lui Eric Arthur Blair cunoscut sub pseudonimul George Orwell, dar cert este că romanul dospește în tensiune.
Încă din primele pagini suntem introduși în lumea distopică a Oceaniei, una dintre cele mai mari puteri mondiale, pe lângă Eurasia și Estasia, lume în care guvernează un sistem de conducere aseptic și inexorabil, canalizat doar pe războaie fără cauză și ură.
În această lume dezolantă, atenția ne este îndreptată asupra unui cetățean, Winston Smith, funcționar în Ministerul Adevărului, în conștiința căruia este însămânțat, încă de la început, sentimentul răzvrătirii împotriva Fratelui cel Mare și Partidului Suprem. Odată intrat în pielea personajului, se așterne în fața cititorului un deșert nemărginit de ură, care capătă, până spre final, dintre cele mai paroxistice forme.
Un extaz hidos al fricii și al dorinței de răzbunare, pofta de a ucide, de a tortura, de a zdrobi capete cu barosul s-a scurs, ca de obicei, prin întregul grup de spectatori ai Urii, ca un curent electric, transformându-l pe fiecare, chiar împotriva voinței sale, într-un dement care se schimonosea și zbiera.
Asemeni unui sistem dictatorial, oceanicii erau privați de drepturi și libertăți, însărcinați doar cu obligații iar nesupușii predispuși pieirii. Fratele cel Mare (Big Brother), entitatea supremă, instaura în rândul supușilor un sentiment claustrofobic prin spionarea permanentă cu ajutorul tele-ecranelor (tele-screen), ascunderea trecutului sau privarea sentimentelor, fapte ce îl împing pe Winston Smith la frondă împotriva Sistemului.
Mai important este faptul că privațiunile sexuale au ca efect isteria, ceea ce este de dorit, pentru că isteria poate fi transformată într-o febră războinică sau în adularea Conducătorului.
Această atitudine a sa, de depășire a șablonului impus de sistem, îl conduc printr-un șir de nefericite situații.
Fără a mai deconspira detalii cu privire la eroul nostru, conchid prin a menționa că romanul conține printre cele mai tensionate și abominabile scene de subjugare.
P.S. Se pare că pe baza acestui roman, Michael Radford a pus bazele filmului cu același nume – 1984.
George Orwell, “1984″, Polirom, 2012
chintesentaliterara.wordpress.com 
nu seamana putin 1984 cu minunata lume noua?mie asa imi pare,vroiam sa aflu daca mai e cineva de acceasi parere
Spre rușinea mea, „Minunata lume nouă” nu am citit-o, deși o am în bibliotecă. De Huxley am citit doar „Două sau trei grații”, iar pe lista scurtă mi-e „Insula”.