Marele Gatsby – Francisc Scott Fitzgerald

Image

Într-un schimb de păreri din cadrul unei discuții livrești, pe care am purtat-o cu o persoană dragă mie (V.), s-a ajuns și la Francisc Key Scott Fitzgerald și la al său The Great Gatsby. Părerea interlocutorului vis-a-vis de opera lui Fitzgerald a fost una cât se poate de neașteptată, peiorativă, și, aparent irefutabilă, conchizând cu mențiunea că, lecturarea Marelui Gatsby a fost doar o constrângere de ordin didactic – fapt ce mi-a alimentat și mai mult curiozitatea, dar, evident, cu reticența de rigoare.

După lecturarea romanului trebuie să recunosc că nu sunt, neaparat, pe aceaiași poziție de apreciere, însă concluzia trasă o voi detalia ceva mai jos.

Un aspect ce merită să-l detaliez aici este titlul cărții, care, până înainte de lansare a stat într-o umbră a incertitudinii. Foarte multe variante, posibile „câștigătoare”, precum Gatsby, On the road to West Egg, Under the red, Trimalchio ș.a.m.d. au orbitat în jurul romanului, însă Fitzgerald, împins de la spate de editorul său, William Perkins, a optat în cele din urmă pentru The Great Gatsby.

După o scurtă documentare, am fost surprins de faptul că romanul după lansare, deși apreciat de critici, nu a fost ovaționat de publicul larg. Mizând pe o carte riscantă, Fitzgerald s-a aventurat pe un teritoriu literar nisipos, considerat tabu la acele vremuri, radiografiind America în timpul prohibiției.

Accesul în acea Americă, forțat îmbogățită, ne este făcut de un tânăr, proaspăt absolvent al Yale University, Nicholas „Nick” Carraway, care, din dorința de afirmare pe plan profesional, se stabilește pe insula aparținând New York-ului, Long Island. Din acel moment Nick devine, involuntar, piesa de legătură dintre două povești de viață.

În imediata sa vecinătate se întindea o vilă somptuoasă parcă aparținând altei lumi, în care grandilocventul Jay Gatsby obișnuia să organizeze dintre cele mai extravagante petreceri la care luau parte diferiți inși din high class-urile ținutului. Pe fondul unei prietenii premature, Nick face primii pași de a o readuce pe verișoara sa, Daisy, actuală soție, în brațele latifundiarului Gatz. Din acel moment, romanul capătă o nuanță diferită, țesându-se diverse situații sfidând parcă firul epic, aparent intransigent.

O mare surpriză pentru mine a fost stilul abordat de autor care băltește în descrieri foarte stilizate și bine alese. Superficialitatea este un minus al acestei opere, care dacă, după propria-mi părere, era mai bine gestionată făcea din romanul lui Fitzgerald unul dintre cele mai bune all time.

Cu un final imprevizibil, romanul se încheie într-o notă sumbră dar parcă cuvenită.

„Te înțelegea atât cât ți-ai fi dorit să fii înțeles, credea în tine atât cât ți-ai fi dorit să crezi tu însuți, și te asigura că i-ai lăsat impresia pe care ai fi dorit să i-o lași în momentele tale cele mai bune.”

“Iar eu m-am trezit uitându-mă la un mocofan elegant, tânăr, de vreo treizeci și unu sau treizeci și doi de ani, cu un limbaj ceremonios atât de întortocheat, că puțin îi lipsea să nu fie de-a dreptul absurd.”

Pentru pasionații de film, Marele Gatsby se va transpune anul acesta și pe ecran, avându-i ca protagoniști pe Leonardo DiCaprio și Carrey Mulligan.

J. Scott Fitzgerald, „Marele Gasby”, Polirom, 2013

Image

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Recenzii nepretenţioase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s