Se știe că marile cărți ale literaturii au capacitatea de a dilata timpul. De a vida lectorii între pagini și de a le transmite stări ubicue. Dar sunt și cărți, nu neapărat ridicate pe piedestal, care imită sau mai bine zis, care dețin, apodictic, indicii unei capodopere. Aceste cărți, neprizate de marea masă, oferă o satisfacție aparte la lecturare. Un astfel de exemplu puternic oferă scriitorul portughez, José Luís Peixoto, care, prin literatura sa potentă și vivifiantă, frizează capodopera.
Cel dintâi impact cu „Nici o privire”, primul roman al portughezului, scris – atenție! – la 23 de ani, a fost dezarmant. Stilul necanonic, cu barierele unei scriituri lejere spulberate, mi-a dispersat simțul orientării. Nevoia de reculegere și de focusare au devenit stringente. Aveam de-a face cu un roman cu seva clocotitoare… continuarea cronicii o găsiți pe bookhub.ro
chintesentaliterara.wordpress.com 