„Așteptându-i pe barbari”, John Maxwell Coetzee

asteptandu-i-pe-barbari_1_fullsizePe harta literaturii universale, un vast teritoriu este trasat de opera scriitorului african John Maxwell Coetzee. Elogiile întregului său palmares, care însumează peste zece romane, traduceri și volume de eseuri filosofice, nu au încetat să apară. Astfel, premii importante, precum Booker Prize sau Nobel (2003), i-au etichetat opera.

Din plaja de romane ieșite de sub penița lui Coetzee, un dozaj mic dar comprimat a trecut și prin filtrul meu livresc. Prima mea întâlnire textuală s-a consumat între mine și David Lurie, profesorul controversat din „Dezonoare” (1999), care – trebuie să admit -, la acea vreme m-a bulversat. M-au copleșit sinceritatea și realismul scriiturii, fapt ce m-a avântat să parcurg o altă lume trasată de Coetzee în „Copilăria lui Isus”. Aici, având un standard ridicat prestabilit, am cunoscut dezamăgirea. Așteptările mele mult prea mari nu s-au concretizat în paginile cărții. O ultimă „redută” pe care mi-am asumat-o pentru a-mi corecta optica vizavi de opera scriitorului african a fost „Așteptându-i pe barbari” (Ed. Humanitas Fiction, 2014).

Titlul, mai mult decât sugestiv, prefigura un roman tezist.

Geneza cărții, angrenată într-un ritm nepermis… Continuarea cronicii o găsiți pe bookhub.ro

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Recenzii nepretenţioase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s