Cum vrea Dumnezeu – Niccolò Ammaniti

cum-vrea-dumnezeu_1_fullsizeTrebuie să admit că prin mâna mea nu au trecut foarte mulți scriitori italieni. Am cochetat, la un moment dat, cu Giovanni Papini, care, de altfel, m-a încântat citindu-i Gog și Povestirile stranii. Altfel spus, mă declar lacunar la capitolul literaturii italienești.

De curând, prin cotloanele internetului am dat, întâmplător, peste un autor italian a cărui carte, Cum vrea Dumnezeu, promitea mult, cel puțin prin prisma titlului. De cele mai multe ori, simțul meu livresc nu mă înșeală în privința trierii lecturilor.

Am dat lovitura! Cum vrea Dumnezeu, cartea scrisă de romanul Niccolò Ammaniti a fost o revelație. A fost o lectură antrenantă, contondentă, sufocantă, care, chiar și după ultima slovă din ultima pagină, a persistat, vie, în memorie.

Nu pot spune că Niccolò Ammaniti manipulează cititorul prin cele mai fine mecanisme stilistice sau prin artificii sentențioase ci, mai degrabă, îl aruncă, pe nepusă masă, într-un vertigo de întâmplări cărora cu greu le faci față.

Străine intransigentului, personajele ieșite de sub penița italianului, nu reușesc (și cred că nici nu s-a dorit acest lucru) să se agațe de sufletul cititorului dar se poate spune că acestea completează, într-un mod cât mai realist, o lume imundă, decadentă.

Cristiano Zena, un băiat de 13 ani, orfan de mamă, coabitează, la periferia societății, alături de tatăl său, Rino – un bărbat vânjos, neînfricat, cu apucături neo-naziste. Traiul lor îmbibat într-o penurie lucie este îndulcit de dragostea și atașamentul ce și le poartă unul celuilalt și care, la urma urmei, rămân singurele sentimente cu adevărat vii care-i ajută să treacă peste mizeria traiului cotidian.

Tabloul brutal al acelei Italii inveterate este completat de Corrado Rumitz – zis Brânzilă și de Danilo Aprea, cei doi – și singurii – prieteni ai lui Rino Zena, cu care a pus la cale o lovitură menită să le amelioreze ba chiar să le schimbe viața – jefuirea unui bancomat.

Din acea noapte fatidică, furtunoasă, în care planul jafului era batut în cuie, totul ia o întorsătură cu totul radicală. Din acel moment aveam impresia că mi se derulează sub ochi un film din regia lui Alejandro Gonzales Innaritu. Un film în care destinele celor 3 protagoniști capătă, imprevizibil și involuntar, făgașe diferite dar care, finalmente, au fir, aproape imperceptibil, care le leagă.

Ammaniti, biciuind în stânga și dreapta, își ia în serios rolul de dumnezeu, dictând, pentru fiecare în parte, într-un crescendo haotic, soarta draconică. Nici cu băiețelul de 13 ani, Cristiano, nu se poartă cu mănuși când vine vorba de sacrificii, angrenându-l, asemeni unui pion indispensabil, în experiențe tăioase, la limită care nu fac altceva decât să-l inițieze pentru acea lume crudă în care trăiește.

Titlu Cum vrea Dumnezeu, sec, fără urmă de interpretare, luat drept o afirmație – că doar lipsesc semnele de punctuație -, te face, după lecturare, să reflectezi intens asupra problematicii divinității și să-și adresezi inevitabilele întrebarări Oare există Dumnezeu?, Oare așa vrea Dumnezeu?

După cum am mai menționat mai sus, parcurgând paginile cărții, aveam mereu impresia că, defapt, urmăresc un film dramatic, apocaliptic și să aflu, după câteva search-uri, că romanul a fost ecranizat în 2008 în regia lui Gabriele Salvatores. Păcat că nu a fost A. G. Innaritu, de sub mâna căruia lua naștere, cu certitudine, o capodoperă.

N-aș vrea să fiu prematur în pronunțare dar tind și vreau să cred că, pentru mine, Cum vrea Dumnezeu, romanul italianului, va reprezenta unul dintre vârfurile de lance literare ale anului 2015

Nota mea *****/5

”Cum vrea Dumnezeu”, Niccolo Ammaniti, Ed. Humanitas Fiction, 2009Niccolo+Ammaniti+2012+International+Book+Fair+SHR-8ZGJM4xl

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Recenzii nepretenţioase

3 răspunsuri la „Cum vrea Dumnezeu – Niccolò Ammaniti

  1. Pingback: Prin blogosfera literară (2 – 8 februarie 2015) | Recenzii filme si carti

  2. În cazul ăsta o notez și eu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s