Dulcele bar – J.R. Moehringer

ImageAm constatat că dacă mă încadrez în şablonul trasat de C.P. în ceea ce priveşte literatura, nu am cum să dau greş. În urmă cu câteva luni, Negru şi roşu, cartea lui Ioan T. Morar reprezenta, tot la recomandarea lui Costi, o surpriză nesperat de plăcută, fapt ce m-a determinat să merg, cu încredere, pe mâna lui. La fel s-a întâmplat şi cu ultima carte cu care am încheiat de curând socotelile, Dulcele bar a lui J.R. Moehringer. Titlul, încadrarea cărţii în categoria memoriilor dar mai ales întinderea mastodontică (aproape 600 de pagini!) m-au făcut, sincer vorbind, să mă gândesc de două ori până să o iau în mână. După primele 10 – 20 de pagini lecturate aveam să realizez că am dat, din nou, lovitura. Este, poate, una dintre cele mai mari surprize livreşti din ultimii ani.

Let’s get to the business! Aşa cum era de aşteptat, acţiunea orbitează în jurul unui bar din Manhasset numit iniţial Dickens, ulterior Publicans, prin prisma căruia sunt zugrăvite copilăria, adolescenţa iar apoi maturitatea autorului J.R. Moehringer.

Deşi un vast deşert de probleme, frustrări şi neajunsuri s-a aşternut în faţa tânărului J.R., viaţa sa capătă un nou sens, o gură de aer proaspăt, când păşeşte pentru prima oară pragul barului.

„Uneori barul mi se părea cel mai bun loc din lume, în alte seri mi se părea lumea însăși.”

Din dorinţa de a-şi echilibra sinele, dar şi pentru a-şi subtitui acuta lipsă a tatălui, barul devine o importantă sursă de modele şi eroi. Odată familiarizat cu localul, indiferent unde destinul îi călăuzea paşii, revenea mereu în acelaşi loc mistic, cathartic unde-şi găsea resemnarea.

Nu pot trece cu vederea piedestalul pe care-l construieşte din cuvinte pentru mama sa, care, fără doar şi poate, reprezintă pilonul de susţinere din viaţa sa zbuciumată. Cu un trai vecin penuriei, mama sa reuşea să-şi menţină coloana vertebrală a moralităţii intactă, fiindu-i mereu îngerul păzitor.

Până şi iubirile şi aventurile sale amoroase capătă un iz de ficţiune deşi (atenţie!) carte este un memoriu, o autobiografie. M-am distrat copios pe seama primei sale relații amoroase în care, ajunși în fața faptului împlinit, constată că nu au prezervative iar pentru a nu rata ocazia, conduce ore întregi în noapte pentru a-și duce la bun sfârșit pornirea hormonală, asta în timp ce Lana (prima sa parteneră) a rămas, pe jumătate dezbrăcată, în vârful unui munte.

Pentru a nu altera câtuși de puțin aura calofilică a cărții și pentru a nu vă mai divulga din aventurile tânărului J.R., vă las, pe cei dornici, pe mâinile talentate ale lui Moehringer.

 O altă recenzie, mai pretențioasă, o găsiți aici.

 Image

 J.R. Moehringer, „Dulcele bar”, Editura Publica, 2013

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Recenzii nepretenţioase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s