Dragostea în vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez

ImageSunt luni de zile de când penița mea virtuală s-a încăpățânat să mai scrie. Un strat de praf, nepermis de gros, s-a așternut prin spațiul meu blogosferic fapt ce, în urmă cu câteva zile, m-a pus în fața unei dileme: ori renunț de tot la blog ori reapuc vechiul obicei de a-mi expune, nepretențios ce-i drept, ideile despre cărțile citite. Faptul că am evitat să mai postez nu înseamnă că am tratat literatura cu placiditate. Din contră, am menținut un ritm constant în maratonul meu livresc, trecându-mi prin mână romane foarte bune, meritorii, dar cărora le lipseau scânteia promotoare.
Am fost mereu în căutare de stimulent să revin pe blog, iar romanul lui Gabriel Garcia Marquez, Dragoste în vremea holorei, m-a scos la suprafață.

Cochetam de ceva vreme cu scriitura ieșită de sub penița autorului columbian, dar un impediment lăuntric reverbera. Osanalele majorității mi-au „pus cartea în mână” și m-au însoțit pe parcursul romanului. Am pornit la drum cu mari așteptări dar care, din păcate, pentru mine, nu au fost justificate.
Scott Steindorff considera romanul lui Marquez ca fiind „după Romeo şi Julieta, cea mai frumoasă poveste de dragoste care s-a scris vreodată”, dar această afirmație nu a avut un fundament în forumul meu lăuntric.

Scheletul narativ este unul simplist, aducând în prim-plan o iubire neîmplinită, o iubire nemărginită pe care tânărul Florentino Ariza i-o purta frumoasei Fermina Daza. Deși la început, dragostea dintre cei doi nu depășea conturul unor sentimente puerile, treptat, idila lor se transformă într-o dragoste adevărată, întreținută prin corespondențe și întrevederi tainice. Previzibil, totul ia o întorsătură dramatică când Fermina Daza, a cărei viață este canalizată după crezurile tatălui ei, se căsătorește cu ilustru medic, Urbino Juvenal. Drama din sufletul tânărului operator de telegraf, Florentino capătă dintre cele mai paroxistice forme, ambiționându-l să lupte și să nu renunțe la dragostea sa supremă. Sentimentele profunde ce-i macină, precum o holeră, sufletul împietrit al tânărului amorezat, sunt cauterizate și îmbălsămate de aventurile, nu puține la număr, la care se înhamă cu o obsesivă obișnuință.

”Florentino Ariza a înțeles ceea ce practicase fără să știe: că poți să fii îndrăgostit de mai multe persoane deodată, și de toate cu aceeași patimă, fără s-o trădezi pe nici una.”

Finalul tragic al doctorului Juvenal Urbino, a rămas ultima piesă dintr-un puzzle, aparent încriptat, care ia oferit lui Florentino Ariza șansa de a-și recâștiga dragostea pierdută în urmă cu 50 de ani, 9 luni si 4 zile.

„Pentru prima oară după o jumătate de veac, se aflau față în față și atât de aproape, putând să se privească în voie, ca să se vadă așa cum erau: doi bătrâni pe care îi pândea moartea, neavând altceva în comun decât amintirea unui trecut efemer ce nu le mai aparținea lor, ci unor tineri de mult dispăruți în negura vremii și care le-ar fi putut fi nepoți.”

După cum spuneam, am tratat povestea asta cu o oarecare detașare involuntară și poate de aceea nu a reușit să se sedimenteze în lăuntrul meu. Curios este faptul că romanul nu este îmbibat într-un patetism ostentativ, așa cum mă așteptam.
Singurule lucruri care mă stimulează de a pune mâna pe o altă cartea de-a lui Marquez sunt stilul și dibăcia cu care reușește să dreseze cuvintele.

Nota mea:***/5

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Recenzii nepretenţioase

3 răspunsuri la „Dragostea în vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez

  1. cu toate defectele pe care le-ai enumerat, mie mi-a placut aceasta carte. chestie de gusturi….sper sa revii totusi la Marquez, poate ca „Generalul in labirintul sau „Un veac de singuratate” iti vor indulci parerea despre stilul lui Marquez.. imi place si ca ai scris un articol usor critic, e onest faptul ca spui ceea ce simti. feliciari!

  2. Nu contest stilul, poate inegalabil, al lui Marquez. A reușit să mă introducă în acea lume exotică a secolului XIX, doar că atașamentul față de personaje nu a fost unul suficient de puternic. Cu siguranță, peste o vreme, voi reapuca o carte semnată de G.G.M. Mulțumesc pentru vizită 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s