Barbara. Doamna de fier.

Image

Așa cum menționam într-un post anterior, un mic colț al acestui blog îl dedic cinematografiei, cu ale sale producții meritorii, străine șablonarului.

Astă seară am avut parte de o surpriză cinematografică cât se poate de plăcută, vizionând Barbara, pelicula răsfățată cu multe nominalizări și premii dintre care cel mai însemnat este Ursul de Argint.

Avându-l la cârmă pe Christian Petzold, regizorul peliculelor Yella (2007) sau Jerichow (2008), filmul tratează o pagină din istoria gri a Germaniei de Est (RDG), în care libertatea rămânea doar la nivelul ipoteticului.

Barbara (Nina Hoss – devenită un fetiș al regizorului), medic de meserie, cunoaște și ea ororile Regimului în momentul în care își expune dorința de a emigra în Germania de Vest. Strămutarea forțată în provincie, într-o localitate aflată pe malul Mării Baltice, nu face altceva decât să-i înfiereze dorința de evadare din ghearele Securității.

Într-un cadru cât se poate de ostil, de rece, tânăra doctoriță își duce mai departe traiul cu o detașare parcă neomenească față de tot ceea ce o înconjoară, călăuzindu-și mișcările către al său singur țel: evadarea. Odată intrată în colimatorul poliției secrete, Barbara devine un inamic al Statului, viața ei canalizându-se doar spre gesturi rigide, acribic calculate, fără drept de greșeală.Image

Chiar dacă aparent înfățișează o latură secată de orice sentiment, sufletul Barbarei este tapisat cu iubirea ce i-o poartă iubitului său din Vest, Jörg, cu care își plănuiește emigrarea.

Spre final, ca un gest surprinzător și condescendent, Barbara își sacrifică singura opțiune de a gusta libertatea, ajuntându-și un compatriot de a evada din oripilanta Germanie de Est.

Image

Laudabil este felul în care Christian Petzold a reușit să transmită trăiri dintre cele mai directe, seci, încărcate cu o tensiune năucitoare, într-un mod cât se poate de simplu și subtil, nerecurgând la artificii cinematografice.

Nu pot să nu aduc în discuție un alt film drag mie, „Das Leben des anderen”, în regia lui Florian Henckel von Donnersmarck, care, în aceiași cheie sinistră și pe același calapod cu Barbara, reușește să facă cunoscută acea perioadă neagră a comunismului cu care s-a confruntat Germania.

Barbara reprezintă pentru mine încă un motiv care îmi întărește și mai mult aprecierile și stima pentru cinematografia europeană.

Un film de neratat.

„Barbara”, r. Christian Petzold, 2012.

Image

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria A şaptea artă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s